Comportamentul părinților în educația copiilor

Elena Viata de familie , , , ,

Comportamentul părinților în educația copiilor

 

Este vacanță, mergem în călătorii cu familia și toți ne dorim să avem liniște, vreme bună, sănătate dar să fie și copii cuminți și ascultători să nu cumva să ne facă de rușine.

Cam toți gândim la fel, însă foarte puțini se gândesc  de unde vine acel comportament neadecvat la copil sau cum să aplaneze o situație neplăcută.Mulți părinți nu înțeleg că educația copilului nu se face cu bătaie ci cu răbdare și foarte multe explicații. Am observat că cei mai mulți copii care iau bătaie pentru orice nu devin mai ascultători, dimpotrivă repetă aceleași greșeli sau fac altele mai grave de parcă nu s-a întâmplat nimic.Cunosc multe cazuri nefericite de copii bătuți de mici, și o parte au ales să aplice același tratament în educația copiilor lor, iar o parte au ales să își educe copii cu vorba.

Încercați și voi cu copilul și vedeți ce se întâmplă.Nu sunt deloc de acord cu bătaia în educația copilului. Eu nu o aplic deloc  fetiței mele, am încercat tot timpul să îi explic de ce greșește, unde greșește și de ce nu e bine să facă acel lucru rău, și ne înțelegem foarte bine. Doar că totul trebuie să pornească încă din primele luni ale copilului când acesta începe să înțeleagă anumite lucruri.

Contează foarte mult și atmosfera din familie, dacă sunt certuri dese și violente în fața copilului s-ar putea că acesta să preia o parte din acest comportament.

La mare, spre exemplu ne-am cazat anul acesta la o pensiune foarte aproape de plajă cu vedere la mare, iar prin față balconului care era la etajul 1 trecea toată lumea ori de la plajă ori la plimbare. Deci puteai observă fără să vrei pe oricine și comportamentul acestora.

Cam în fiecare zi am văzut câte un caz ciudat de comportament al părinților față de copii dar cel mai mult mi-au atras atenția două cazuri diferite.

Într-o zi  un părinte  mergea la plimbare cu cele 2 fetițe ale sale. La un moment dat o fetiță a greșit cu ceva, nu am prins chiar de la început, cert este că tatăl a certat-o, iar, atât ea cât și sora ei erau așa de speriate încât de fiecare dată când tatăl lor  se apropia de ele tresareau  de parcă erau obișnuite să fie lovite și îi știau foarte tare de frică. Mi s-a părut foarte neobișnuit și parcă îmi era milă de ele.Voi puteti înțelege ce doriți din acest comportament al tatălui, dar eu am înțeles ce era mai rău.

Într-o altă zi un alt părinte trecea prin fața balconului cu băiețelul lui, cred că avea vreo 3-4 anișori, dar era așa de obrăznicuț, se târa pe jos, țipa, trântea orice. Menționez că era cu tatăl iar mama era la vreo 20 de metri mai încolo și nici nu o interesa.Dacă era altcineva cred că îi aplica câteva palme micuțului,dar am urmărit și am rămas foarte uimită când am văzut cu cât calm tratează problema acel tătic și cum îi explica micuțului,nu se auzea prea bine ce, dar după câțiva metri și mai multe discuții copilul a cedat și a mers foarte liniștit până la destinație. Țin să menționez că nu cred că i-a promis nici o jucărie sau altceva cum fac cei mai mulți părinți pentru a liniști copilul pentru că nu era nimic în zonă.

Știu că părerile sunt împărțite, de aceea vă las pe voi să trageți concluzii din tot ce am scris aici.

 

 

Facebook Comments

You May Also Like..

Curățenia de sărbători

Curățenia de sărbători Nu știu dacă voi fi criticată sau apreciată dar eu îmi voi spune părerea în legătură cu […]

Compromisul într-o relație

Compromisul într-o relație Sper că până la final să vă dați seama dacă este potrivit acest titlu articolului meu sau […]

Cât de răi sunt oamenii!

Cât de răi sunt oamenii! Scriu acest articol în urma unei întâmplări care am avut-o cu fetița mea la școală […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *